Home

Voi reveni cu postări viitoare în care o să vă împărtășesc pe ce buclă cred ca suntem azi și ce viitor cred eu ca ne rezervă dominoul istoriei“. Rămăsesem dator cu o explicație pe această temă, ca urmare a unui post mai vechi din iulie anul trecut. 

Am fost stimulat sa reiau ideea pe de o parte de iesirile in strada din ultima vreme; dar si de o discutie pe facebook cu un coleg-amic în care ne puneam întrebarea: ”Ok… creștem, învățăm, ne grupăm… și? După aia? Ce punem în loc?” Am mai atins subiectul monarhie care, cel puțin tehnic, pare soluția cea mai la îndemână. Mai în glumă, mai în serios, până și în Coreea de Nord a fost pusă în fapte o succesiune tipic monarhică…

Da, cred că din punctul de vedere al buclei istorice, ne aflăm în acea inflexiune (shift, cum zice englezul) în care: (i) lipsa de lideri (care e evidentă); (ii) lipsa de încredere în sistemul politic actual în întregul lui; (iii) presiunea socială; (iv) și mai ales fondul total neprielnic pentru dialog politic-politic, politic-civic, dar și civic-civic, cer un arbitru. Cu alte cuvinte, ca să păstrez firul poveștii începute anul trecut, perioada actuală seamănă cu perioada pașoptist-revoluționară (1848-1878). Atunci a durat aproape 30 de ani până când mutația s-a desavârșit. Era altă epocă din punct de vedere al comunicării și al guvernanței trans-statale… Astăzi durata poate fi mai mică, mă gândesc.

Cum mai spuneam si cu alte ocazii, ne lipsesc reperele morale, cumpatarea discursului, echilibrul în comportament. Totul este iute, ”operațional” în România. Nimic judecat. Nimic concentrat. Totul e difuz, permis și subiect de can-can și șantaj. Ne lipsește măsura și vocația. Nu avem la ce aspira, pentru că nu avem un model personal, uman, de lider la care să ne uităm și să spunem: ”ce ar face el/ ea?”.

Am mai împărtășit ideea la cunoscuți și prieteni. Unii sunt pro; alții, firește, susțin că neamul ăsta trebuie să își promoveze, într-un fel sau altul, propriul om/ reper. Susțin că ”întoarecerea regelui” nu trebuie să coincidă cu resuscitarea sistemului monarhiei parlamentare, prin aducerea unui prinț străin (dacă tot aducem unul, poate trecem Canalul Mânecii…), ci cu împrospătarea fețelor politice. Contra-argumentul meu este că formațiunile politice au adunat atâta balast în sânul lor, încât nu pot lasă, organic, să iasă caimacul la suprafață; ele sunt deja pline de zaț; pană sus în buza paharului…

Motiv pentru care, pshiho-istoric vorbind 😉 , vad necesară o terță parte de încredere.

Postul initial il gasiti aici. Despre monarhie, am mai scris aici.

Advertisements

One thought on “Dominoul 3D al istoriei (II)

  1. Pingback: Cum sa faci istorie… Pagina Cronicarului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s