Home

Zilele astea recitesc cliclul Fundatiei lui Asimov. Fenomenala carte! Omul asta a avut o intuitie echivalenta cu domeniul care constituie miezul acestei opere: pshihoistoria.

Pentru cine nu a citit-o, povestea vorbeste despre reconstruirea rapida unui nou pol de putere si echilibru (ca urmare a decaderii Imperiului in exercitiu) bazata pe transfer de cunostinte si energie nucleara; restabilire care uneori, pentru eficacitate, recurge la compromisuri majore, de forta, atunci cand “nationalismul” de la marginea Galaxiei risca sa arunce lumea in barbarie. Cartea e plina de crize, de figuri politice sau negutatori, care promoveaza tehnologie, cunostinte si bunastare celor inapoiati, prin religie si tehnici manipulative de vanzare; sigur, cu un anume pret. Va suna cunoscut? Vedeti vreo similitudine, chiar si superficiala cu procesul de consolidare al UE? Fonduri europene… reguli unionale… supraveghere transnationala…? Eu vad.

Introducerea cu saga lui Asimov este doar pretextul propriei mele intrigi (adica sunt intrigat!): nationalismul inocent (sper ca nu este si ipocrit!). Adica acea stare in care vorbim deliberat despre subiecte pe care le intelegem teoretic, dar pe care nu le pricepem cand vine vorba de efecte. Democratia este unul dintre aceste subiecte.

Intriga vine din reactia triumfala, ieftin-nationalista, care suna cam asa: “Cum de si-a permis/ asumat cancelarul german o opinie atat de transanta cu privire la chestiunea romaneasca a acestor zile? De ce ia UE atitudine, in lant, fata de o problema interna?! Poporul decide!”  Ea a fost formulata pretios, atat de politicieni, cat si de unii gazetari; uneori de oameni cu prestigiu de echilibru declarat sau indus. Inteleg ca trebuie sa ne vindem gazetele, dar cred ca, asa pentru principiul consistentei, ar fi bine ca atitudinea sa fie… masurata.

Reactia este anacronica: intr-o lume a comunicarii instantanee, cand social media si comunicatiile sunt qvasi-integrate cu fluxurile de stiri si mecanismele de reactie publica, noi ne putem problema unei dezinformari/ denigrari; respectiv ne punem problema ca reprezentantii Uniunii nu au cerut si opinia celeilalte parti (mai ales cand totul se petrece live, mai repede decat evolutia cursului de schimb)?!

Multa vreme presa din Romania a infierat maniera in care guverenele succesive de la Bucuresti au tratat chestiunea legata la ochi – justitia! Cand UE discuta azi de posibila legare de maini si de un calus in gura aceleasi justitii, ne sare smaltul de urmasi ai Romei si ne amintim ca am avea suveranitate prin Constitutie… Asta in zilele fierbinti ale verii lui 2012 in care se discuta aprins la Bruxel despre scenarii de CEDARE partiala a acestui prerogativ. Perspectiva falimentului de stat a schimbat paradigma (slava tie Hari Seldon!); iar noi vorbim din manuale de teorie e democratiei…

Mai mult sau mai putin voalat, am trecut, de-a lungul istoriei, de la un “licurici” la altul. A fi membrul unui club precum Uniunea Europeana are rigori; partial formale, consfiintite prin tratate; partial informale, deteminate de raportul de forta. Economica si nu numai. In perioade in care tari precum Italia si Spania se uita cu ochi de dulau infometat la Germania, noi, catelul Bucatica (stiti bancul, nu?)… facem pe “fiara”. Uitam poate fabula “Cainele si catelul”. Statutul  nostru formal de “egali intre egali” este, in democratia PRACTICA, la fel de palpabil ca particula lui Dumnezeu (macar acolo exista dovezi stiintifice!). Pentru Dumnezeu…

Da, UE poate sa se sesizeze si, da, chiar sa ordone din punctul meu de vedere. Si bine face! Cum mai spuneam: noi suntem, ca societate, un adolescent asaltat de hormonii varstei, care nu am trait, in masa, nici macar teoretic, varsta majoratului intru democratie.

Am si auzit noi cam cum ar fi fost ea formulata de grecii antici; am fi vazut noi ulterior cam cum traiesc cetatenii europeni; si… ne-am cerut partea: suntem europeni, trebuie sa traim ca europenii. FALS! Suntem o anumita specie de europeni, de departe mai inocenti si necopti in ale democratiei. Si o dovedesc cu prisosinta liderii formali si informali in aceste zile.

De aceea, pentru toti cei cu sange aprig, recomand, iubitorilor de SF recitirea Fundatiei. Veti avea o revelatie si… veti dormi mai bine noaptea. Veti intelege ca nu e “catarul” atat de negru…

Advertisements

2 thoughts on “Foundation. Asimov’s Guide to Practical Democracy

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s