Home

Un raspuns s-ar cuveni probabil la mai multe sfere de discutie. Ce urmeaza in economia mondiala? Ce urmeaza in viata sociala a Romaniei? Ce urmeaza chiar in viata mea profesioanala? Cred ca suntem intr-o stare de “ce urmeaza”…

Dar nu despre subiectele de mai sus e vorba in acest post. Scriam intr-un post anterior – Spirala – ca, intr-un fel, dinamica lumii asa cum o stim noi astazi da semne ca ajuns intr-un punct terminus; nu final, ci de inflexiune. Toate in jurul nostru ne dovedesc faptul, ca intr-un fel sau altul, ciclurile se incheie; regulile si legile capata alt sens (sau isi pierd semnificatia cu totul); sistemul de oranduire este aspru judecat si provocat sa-si puna straie noi; noi, ca oameni, ne cautam din ce in ce mai in profunzime identitatile si “eu”-l autentic din cotloanele propriei fiinte…

Retrospectiv gandind, lumea a trecut printr-o revolutie a exploratorilor (in principal a resurselor), cu “sponsorizare” monarhica si pregnanta religioasa; apoi printr-una industriala care i-a grabit dinamica si a mecanizat-o dupa o lunga perioada de feudalism agricol si ecvestru; apoi a trecut printr-una informationala, care, iata, pulseaza astazi si care a automatizat-o, a mobilizat-o, a informat-o.

In esenta, nimic din ceea ce ne intereseaza astazi ca indivizi comuni, nu mai e un secret. Vrem sa stim lucruri despre genetica, fisiune nucleara, politica regionala, agricultura acuaponica, istorie antica si contemporana, muzica? Vrem sa fim propriul nostru fotograf, bucatar, gazetar? Vrem sa cumparam orice, oricand? Vrem sa calatorim, oriunde? Mai mult decat teoretic, practic, putem, datorita tehnologiei si autonomiei pe care ne-o da; si daca avem bineinteles mijloacele.

Si, cu toate astea, nu va deveni plictisitor? Cat va mai dura aceasta stare de autonomie? Cat va mai dura aceasta forma de iHumanism?

In concediu am reflectat la toate cate vi le-am pus pe ecran; acum mai putin de doua decenii le-as fi pus pe hartie… Si la destinul global, si la destinul romanesc, si la destinul meu profesional si personal…; dar si la ce cred ca urmeaza. Si, pentru ca tot sunt in faza de redescoperire a SF-ului, am “izolat” din toate capodoperele genului (dincolo de nave, propulsie atomica, lasere si roboti…), un lucru comun: controlul mentalului uman, individual si colectiv. Ca vorbim de ciclul Fundatiei lui Asimov; ca vorbim de Dune; ca vorbim de saga lui Ender; chiar de Razboiul stelelor. Psihologi, mentati, telepati, jedi… Asta pare sa fie “paradigma”. (Anecdotic, ati vazut filmul “Omul care se holba la capre?”)

Cumva sunt si semnale in lumea reala; observ cum expertize legate de analiza tranzactionala, NLP, coaching (de individ sau de grup) capata tot mai multa vizibilitate. In mod similar, se dezvolta expertize profesionale de business/ market/ customer/ competitive intelligence, bazate pe interpretarea calitativa preventiva/ anticipativa a unei manifestari de masa, masurabile cantitativ (statistic); am vorbit aici de multe ori de paradigma pattern-based

Cred, deci, ca faza in care vom trece este cea a explorarii si exploatarii mentalului uman. O  revolutia mentala (hai sa-i zicem exploziv).

As marsa pe aceasta directie pentru ca e o zona inca neexplorata structurat si sistematic; sigur, si spatiul extra-terestru e un lucru de explorat; nu stiu daca resursele si tehnologia asa cum se prezinta ele azi ne permit sa o luam din loc in masa si rapid… Insa cred ca mentalul va fi mai la “indemana” pentru ca spirala pe care am parcus-o pana acum e mare consumatoare de resurse tangibile si mare generatoare de resurse virtuale (financiare si informationale) fara acoperire, respectiv relevanta si valoare intrinseca.

Si cum tehnologia poate fi facil multiplicata in perioada care urmeaza, ceea ce pare sa aiba sens, este valorificarea mentalului uman. Imi vine relativ dificil sa explic – cum stiti, aici exprim lucruri mai degraba intuitiv – dar cred ca in creierele oamenilor este multa valoare, care poate fi transformata in “produse” culturale, stiintifice, comerciale (a propos de tiparele de consum ale unei piete…). “Revolutia” ar consta in dezvoltarea uneltelor si tehnicilor de extragere si impachetare relevanta a acestor cunostinte, partajabile ulterior, oportun, catre debuseele adecvate si dispuse sa le crediteze.

Deja imi imaginez cate traznai “derivate” s-ar putea construi in jurul acestor “pachete” de cunostinte, sentimente, idei si preferinte. Si ma mai gandesc la riscurile ca la un moment dat aceasta resursa sa fie subiect de manipulare subversiva, speculativa si non-etica.

Asa cum, pe rand, au fost de-a lungul istoriei, toate resursele.

Asadar… va ascult!

Advertisements

2 thoughts on “Deci… ce urmeaza?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s