Home

Promit să fie ultimul post cu tentă politică pentru multă vreme de acum înainte. Şi asta pentru că, vorba unui prieten: dacă iniţial m-a amuzat, de-acuma sunt de-a dreptul agresat psihic.

Şi apoi sunt atâtea guri slobode şi nesătule pe toate “sliclele”, încât nici nu mai contează cine are dreptate şi dacă cineva mai poate formula o variantă credibilă; într-un fel sau altul.

Cine a citit legenda eroilor de la Termopile sau a văzut filmul “300”, epica povestire a spartanilor conduşi spre glorie de legendarul lor rege, rememorează imaginea eforilor, acei păstrători ai adevărului sacru – ”cei ce veghează”. Sunt acele personaje care, dincolo de legea Spartei, discernământul regelui şi înţelepciunea adunării populare, arbitrau mizele mai puţin clare ale miticului regat grecesc. Și luau decizii după cum grăia, sub impulsul fumurilor halucinogene, oracolul…; spune legenda, că eforii erau sensibili și la mărimea darului primit. Altfel spus, viitorul aparținea atunci, ca și acum, numerelor mari.

Chiar şi în mitologie, eforii erau personaje controversate. Lăsând la o parte parabolele, nu pot să nu compar eforii antici cu membrii Curţii Constituţionale. Ca și atunci, și azi, ei sunt contestați chiar de cei care i-au îndrituit să ”vorbească în numele orașului”. Doar regele vorbește în nume propriu…

Ironia şi tristeţea situaţiei în care ne aflăm noi azi – şi aici e partea a doua a titlului – vine de la complexitate. Eforii de azi nu mai sunt nici legitimi, nici credibili, nici contrapondere a puterii judecătoreşti, politice şi legislative. Din arbitrii de jure, au devenit protagoniști de facto. Nu am pretenţia să emit opinii despre sistemul judiciar românesc; nu am nici pregătire, nici experiență. De aceea aş vrea să pot şi eu să discern cine, ce şi mai ales când intervine, funcţie de ce şi în baza cărui mandat.

Să le înşir pentru dummies ca mine: Ministerul Justiţiei; Parchetul General; Consiliul Superior al Magistraturii; DNA; Curtea Constituţională; Comisia Juridică din Parlament, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Curtea Supremă de Justiţie; Inspecţia Judiciară… mai sunt? Despre instituția ”ordonanței de urgență” nu mai are sens să deschid discuția. Ea prevalează, se pare, în orice circumstanțe, și nu doar din iunie 2012.

Toate aceste instituţii sau organisme răspund, într-un fel sau altul, de justiţie. Toate! Până acum o lună nici nu ştiam că există atâtea… Sunt convins că ar putea să fie şi justificate dintr-o anumită logică instituţională… Dar cum funcţionează această complexitate în aceste zile, nu cred că mai poate cineva să explice şi nu cred, în egală măsură, că mai este relevant pentru cineva; poate doar pentru instituţiile respective ca atare şi pentru arlechinii triști ai dramei care se derulează ca o lamă pe antebraț, fără cauză și fără orizont, sub ochii noştri şi nu numai…

Povestea noastră este cu atât mai tristă cu cât azi ne lipsesc cei 300 de războinici credincioși ai orașului. Eforii nu mai judecă, ci innumără; ițele sunt încurcate cu totul; intrigile se construiesc una peste cealaltă; norii sunt mai negri la apus; la hotare rânjesc hâdele istoriei; iar scena… s-a umplut de măscărici.

Cum s-ar spune, suntem în așteptarea lui Leonidas.

Advertisements

One thought on ““Eforii” şi mânuirea complexităţii

  1. pai fara 300 de razbelnici geaba vine leonidas. dar… io cred ca 300 sunt, vreo 200 din ei chiar au fost la vot, si-au votat cu nicusor dan. nu stiu daca Imperiul mai poate fi salvat, dar macar Fundatia?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s