Home

Am fugit multă vreme, cu toţii, de adevărurile care ne înconjoară în mod firesc, natural. Am fost ocupaţi cu treburi sofisticate şi vorbe poleite. DA, toamna frunzele cad!

Nu, nu este un post despre natură sau pitorescul toamnei. Deşi mi-aş dori să văd doar culorile ei şi să-i inspir aromele. Am făcut-o din plin în weekend-ul care a trecut în timp ce am adunat frunzele nucilor din grădina şi am scobit patru dovleci pentru amuzamentul Sokkăi. 

Apoi am revenit în Bucureşti şi o altă revelaţie, opusă frumuseţii naturii toamnei, m-a lovit cu aceeaşi forţă. “Toamna” tranziţie României către… Dumnezeu ştie ce orizont. “Anotimpul” sumbru în care ni se dezvăluie, brutal şi sistematic în ultima vreme, putregaiurile unei societăţi în care bântuie cinic şi nestingherit stafiile unui trecut, care parcă nu se mai termină! Şi în faţa căruia pare să nu se poată ridica încă nici o ceată de arhangheli, pregătită să-i curme existenţa lugubră.

Toamna asta s-au adunat toate stihiile: “balaurii” neconstituţionalităţii; “căpcăunii” din sectorul energetic; “pricolicii” de pe piaţa de capital; “strigoii” care dau încă o lovitură (dacă mai era nevoie…) unui sistem bancar ostoit.

Chipul rânjit al fraudei răsare de peste tot. Îmi vine greu să îmi imaginez un domeniu care să NU fi fost cuprins de putregai. Şi nu am cum să nu mă gândesc CUM, şi mai ales CÂT TIMP va mai putea fi ţinută în frâu această stare de fapt.

Stăm. Aşteptăm ceva. Nimeni nu ştie exact ce. În principiu nimic concret. Sperăm… uneori nostalgici la “duduiala” de acum (deja!) 4 ani.

Ştim doar că vine iarna. Strângem din dinţi; cine-i mai are. Sperăm la o iarnă mai blândă. Dar şi ca îngheţul ei să cureţe hâdele şi arătările care ne-au spulberat visele. 

Acesta pare să fie semnul bun: şansa de a descoperi o primăvară mai curată, mai spornică, aşezată pe temelii mai trainice şi pe vorbe cu sens; şi de a bătători drumul către o comunitate cu picioarele pe pământ, în care nu se va mai trăi cu speranţa că “toamna înmuguresc pomii”. Ci în care toţi vor redescoperi, pe bune, după un an de muncă: “Băi, toamna frunzele cad“. 

Şi în timpul ăsta vor culege, cu bucurie, roadele ei.

Advertisements

2 thoughts on “Toamna frunzele cad!

  1. Daca intradevar ar cadea…”putregaiurile”(nu doar din politica) asa cum cad frunzele toamna… ar deveni anotimpul favorit si nu ne-ar mai fi teama ca inghetul de peste iarna va conserva pana la primavara “hadele balaurii neconstitutionalitatii si pricolicii de pe piata de capitala”.
    Mi-a placut mult formularea ! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s