Home

Ideea în sine mi s-a înfiripat mai demult. Dar pentru că tot am văzut piesa ”Baba care-ascultă ABBA” (la Teatrul Metropolis) în care se ajunge cumva la aceeași concluzie, am zis s-o poestez și aici. Să fie…

Am realizat – probabil nu sunt singurul – că noi, părinții, petrecem în timpul vieții prea puțin timp în compania copiilor noștri.

Cât sunt mici și adolescenți ne consumăm existența prea puțin în preajma lor. Suntem ocupați cu a le asigura un viitor bun. Noi suntem la slujba, iar ei la grădiniță, la școală sau la alte activități.

Ne intersectăm seara și la sfârșit de săptămână când, copleșiți de treburile casei, sau dornici să mai ”evadăm” și noi, nu suntem nici atunci prezenți în viața lor.

Și vine momentul în care ei pleacă de acasă. Noi vom rămâne cu mult timp și cu regretul că ei nu mai sunt prin preajmă. Sau cu întrebarea existențială: ”noi pentru cine tragem?”

Ei cresc separat, cu alte sisteme de valori în minte; pe care noi, preocupați cu propria maturizarea, nu le pricepem. Așa apar probabil conflictele între generații.

Ceva e în neregulă. Sau cum se spune: ”sistemul e greșit”.

Ar trebui să trăim copilăria lor, nu să o descoperim la final.

Advertisements

4 thoughts on “Pentru părinți

  1. fericiti cei ce isi permit (scriitorii? ;)); e fezabil insa? adica, poti lucra cat stai cu copiii? din ce vad eu acapareaza atentia aproape de 100%, full time job. cand sa mai si lucrezi? iti mai vine? te poti concentra? just checkin..

  2. nu am dezvoltat toata reteta. cert este ca un program de lucru flexibil sau autonom pare solutia de compromis realista. nici nu cred ca e dezirabil sa stai la fundul copilului zi-lumina. nu il ajuta… ba dimpotriva. el trebuie sa mearga la gradi si la scoala, trebuie sa aiba activitati destepte sau stimulative. si asta dincolo de tine.

    however, cred ca e util (si pentru tine si pentru el) sa fii acolo, langa el, cand are nevoie: cand iese primul dinte, cand spune prima poezie, cand are primul esec, cand descopera ceea ce tu stii deja si ti se pare rutina, dar pentru el e o minune… sunt lucruri care se intampla doar o data! si niciodata la fel… si miza ar fi sa ai job-ul ala sau ocupatia care iti permite tie sa fii flexibil. cum ar fi… sa te poti oricand ridica de la masa de scris pentru copilul tau 😉 …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s