Home

E primul post pe 2013. Prin urmare… “La multi ani!”. Să aveţi un an cumsecade, să fiţi inspiraţi, liniştiţi, să trăiţi în prezent şi… să fiţi mai buni!

Ar fi trebuit să petrec mai mult decît am făcut-o probabil. Dar nu am avut stare, aşa că printre cadouri, pahare, sarmale, piruete şi drumuri lungi, am continuat să şlefuiesc la prima mea carte. Şi asta pentru că a fost o perioadă plină de la feedback de la diverşi cititori.

Pe o scară de la 1 la 5, imaginată de mine, am primit din toate cîte puţin.

Mi s-a spus că nu aduc nici a Marquez, nici a Dostoievski. Mi s-a spus că romanul ar putea fi un mini tratat de ontologie.

Unii nu au reuşit să o ducă pâna la capăt. Alţii mi-au confirmat că nu e doar publicabilă, ci că poate îndrăzni să candideze la un premiu literar local (sigur, după ce intră pe mâna unui editor bun).

Mi s-a spus că începutul nu are cârlig, că povestea e prea mult amânată şi că abia în partea a două se încinge treaba (mie îmi place cel mai mult partea a treia… 🙂 ). Cum am aflat că am făcut o intrare foarte bine gradată şi că am construit bine intriga.

Aparent nu aş fi chiar original. Dar aflu şi că prea puţini au tratat beletristic anumite subiecte pe care eu le propun în carte.

Pentru unii, insist prea mult cu explicaţiile ştiinţifice. Pentru alţii, “burţile tehnice” sunt bine dozate.

Unii simt că citesc un raport, alţii o scriitură închegată, o promisiune cu mai multe “poteci”.

Pentru anumiţi cititori, dialogurile sunt prea multe şi nu dau dinamică romanului. În cazul altora, ele au savoare – sunt spumoase – a propos de conflictele de idei; culturale sau morale.

Aproape fiecare cititor a găsit alt motiv central al cărţii.

Şi mai sunt şi alte lucruri pe care le-am aflat despre ceea ce am scris. Ce să mai zici…?!

Nu puteam să rămân pasiv la atâtea sugestii, mai ales că eu le cerusem şi le cerusem de la oameni în care fie aveam încredere, fie a căror părere îmi era utilă. Aşa ca am mai aplatizat “burţile tehnice”, am mai concentrat şi  “umanizat” dialogurile, am căutat să renunţ cât am putut la “erudiţia” consultantului din mine, am mai elaborat puţin la profilul unor personaje, am restructurat vrei 3-4 capitole ca să mai “ascut” intriga în prima parte (deşi, asta e: intriga se ascute după pagina 60…).

Cum cred de asemenea că e momentul să ascult ce-mi spune inima; că despre asta e vorba până la urmă în carte… şi să mă opresc în a mai aduna păreri. E limpede că nu voi reuşi să am o masă omogenă de cititori care să creadă la unison în povestea mea, în ipotezele pe care le propun, în stilul meu scriitoricesc (încă nevalidat de o masă credibilă de cititori).

Aşa că azi puţin după miezul nopţii am teminat versiunea 28. Şi mă opresc aici. E clar că mai am multe de învăţat, cum, în egală măsură îmi este limpede că: 1. nu bat câmpii; 2. am unde să cresc.

Începe etapa II: publicarea. Vă ţin la curent.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s