Home

M-am abținut săptămânile astea să dau din mine referitor la maidanezi. Cumva pentru că în jurul meu sunt oameni din ambele tabere (ce ostășește sună…). Conștiințele noastre însă trebuie să lucreaze, iar opiniile trebuie susținute. Că vorba aia: trăim în democrație…

De la bun început fac două precizări: am fost și sunt un iubitor și posesor de animale domestice – câine și pisică; sunt ”fericitul” părinte al unui copil care în acest an, la nici patru ani, a făcut un tur al spitalelor din București pentru că a fost mușcat de un câine; de față.

Că veni vorba de democrație… ea este aplicată cu fundul în sus chiar și în aceasta poveste tristă, a câinilor fără stăpân. Știm cu toții că în parcuri este o zona delimitată în care câinii CU stăpâni pot să se joace. Zona e delimitată tocmai pentru ca patrupede să nu facă ”mizerie” în locurile în care trecem noi la pas; sau unde sunt amenajate locuri de joacă. În timp ce câinii FĂRĂ stăpân se hârjonesc – și nu doar – taman prin locurile prin care noi trecem la pas. Ați intuit unde bat… Aveți idee câte zeci (sute?) de kile de rahat și câți decalitri de urină maidanez-canină mustesc pe aleile, topoganele, spațiile verzi, trotuarele, străzile pe care umblă copiii noștri? Și cam cât din aceste zemuri se ridică în aerul pe care îl respirăm?!

Acuma o să vă spun ceva ce deja știți, dar țin morțiș să cuvântez: câinii sunt animale. Ei reacționează pe bază de instinct; ceea ce facem și noi acum prin uciderea lor în masă. Nu pot să asum că trebuie să trăiesc într-o lume aflată la bunul plac al instinctului, mai ales când deznodământul manifestării lui este unul violent sau tragic. De asemenea, câinii, cum spunea un amic, sunt animale domestice; adică trăiesc pe lângă casa omului. Deci, nu pe stradă.

Știu că o să primesc următoarele contra-argumente: sunt oameni care se ușurează pe unde le vine, respectiv o grămadă de indivizi care rănesc, violează, ucid. Așa este! Să înțeleg că nu ne ajung ”haimanalele” pe două picioare? Voi înțelege de asemenea – cum mi-a dat la un moment dat replica o militantă – că nu e nicio problemă dacă se mai reduce puțin specia noastră pe această cale, în jungla urbană: ”Ce atâta tragedie? Alte specii nu sunt victimele agresiunii umane?”.

Păi atunci să luam cuțitele, bâtele și ce mai avem la îndemână ori de câte ori ieșim la plimbare; să luăm platoșe, coifuri și zale pentru copii noștri când îi lăsăm la joacă… Să îi învățăm să se apere, să lovească, să sfârtece… Să taie în carne vie așa cum au fost ei sfâșiați de colții animalului… Să-i învățăm să fie haini cu cei care nu cuvântă; nu de alta, dar așa pot supraviețui.

Povestea asta este un bun cadru al modului în care democrația este înțeleasă în România: cei responsabili, care respectă regulile (legitime sau nu), au îngrădiri; în timp ce aceia ”fără stăpân” se manifestă în stradă, fără restricții. Ceea ce înseamnă fie că îngrădirea în sine nu are sens, fie că ea nu poate fi exercitată de ”agentul de ordine”, sub orice formă vi-l imaginați la ora asta. Câinii fără stăpâni nu au nicio vină. E limpede. Oamenii mușcați, nicidecum. Și atunci, încotro ne uităm?

De fiecare dată când avem o problemă ne uitam la ei. Pentru că ei sunt îndrituiți prin vot democratic, CHIAR DE NOI, să asigure design-ul unor reguli care să ne îndepărteze cât mai mult de noțiunea de ”junglă”. Trăim astăzi cea mai dură dovadă a dictonului: divide et impera. Câți din cei care se opun eutanasierii maidanezilor sunt și împotriva cianurii, de exemplu? Și invers. Vedeți ce trăim? Segmentarea societății. Clivaje ad-hoc. O societate spartă e visul oricărei clase conducătoare… De aceea spun că ceva trebuie să urmeze; e iminent.

Și acum, dilema mea: cum aș putea să îi insuflu dragostea de animale câtă vreme pericolul pândește la scara blocului? Cum pot eu să îi spun unui copil de patru ani că animalul cu care doarme uneori la bunici este din aceeși specie cu cel care i-a pus viața în pericol și care i-a lăsat semne pe viață? Și cea mai mare frustrare ca părinte – dincolo de ce trăiești când copilul tău este cusut pe viu – este că ar putea rămâne, tot pe viață, cu ură în suflet; pe un animal, altfel nobil.

Deocamdată nu am reușit să îi spun decât: ”Puiule, sunt câini răi, și câini buni. Cum în egală măsură sunt oameni răi, și oameni buni”.

Aveți altă idee?

Advertisements

3 thoughts on “Dilema mea canină

  1. Salut Ovidiu. Imi pare tare rau ca cea mica a fost muscata de un caine. Foarte ingrozitor sa treci prin asta. Dupa parerea mea, cainele respectiv care a muscat-o pe fetita ta ar fi trebuit sa fie eutanasiat. Ceilalti caini de pe strada ar trebui adunati, tratati si oferiti pentru adoptie pentru o perioada limitata de timp. Cei ramasi, adica cei neadoptati, trebuie eutanasiati. Eu nu inteleg caini maidanezi liberi pe strada care nu au o calitate decenta de viata si sunt pericol pentru oameni si prezinta si toate celelalte probleme aferente in Bucuresti (mizerie etc). Nu stiu la ce plan se gandesc autoritatile romane sa implementeze dar orice plan e mai bine decat nici un plan. Situatia nu se va face decat mai grea cu timpul daca nimic nu e facut acum.

  2. Nu exista niciun plan Andreea. Nu a exista nici acum 10 ani cand au inflorit ONG-urile calate pe protectia animalelor. A fost doar o alta modalitate de sifonat bani publici si comunitari. Suntem – inca – o tara cu acnee. Atat.

  3. Salut Ovidiu. Groaznica intamplarea ta. Sper ca nu au ramas semne pe fata. In suflet sigur au ramas. Si kid-ul meu a patit-o dar a fost muscat de fund. Era un caine CU stapan. Ce a fost la gura mea atunci…era o femeie in varsta care nu era capabila sa mai tina un caine in lesa.
    Subiectul cu caini este exclusiv din cauza noastra pentru ca ne atasam de ei. De aici apar discutiile si taberele. Si eu am avut caini de mic, dar nu m-am atasat de ei. Eu am fost educat ca fiecare animal are rolul lui. Vaca da lapte, gaina da oua si cainele pazeste. Simplu. Imi imaginez cum ar fi fost ca cel mai bun prieten al omului sa fie sobolanul sau gandacul. I-am mai fi exterminat? Aici este greseala.
    Baiatului meu i-am explicat solutia de mai sus. Sper sa functioneze si la tine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s