Home

…pe ambii obraji. Nu, nu a fost dureros, dar simteam nevoia sa mai impartasesc cu voi de pe acest site intamplari banale din viata mea. Cine m-a batut?

Soarele si vantul de primavara. I-am asteptat pe amandoi o iarna si aproape doua luni.

Mi-am asezat sezlongul langa nuc si am inceput sa numar norii. D’aia albi si pufosi. Nu pareau deloc grabiti. Si nici prea multi nu erau. Deasupra mea, la streasina, galceava mare: e vremea cuiburilor si vrabiile au luat-o in serios. In rest… doar cate un latrat razlet de prin vecini… un cotcodacit timid de peste gard… rar cate un ecou de printre dealuri, de la strigatulul fazanilor salbatici. Si vantul care face slalom printre crengile din livada si ultimele flori de mar.

Ma indrept in sezlong: mult verde in fata ochilor. Ceapa si usturoiul s-au aliniat ostaseste pe razoare. Si capsunii par zdraveni. Aerul e un pic umed, ca si pamantul. Fac o cura intensiva de aerosol cu parfum de trifoi proaspat cosit. Il strang mai pe seara. Pana atunci… continui sa numar norii.

Soarele continua sa ma bate pe un obraz. Vantul, in replica, pe celalalt. Mi-au inrosit amandoi fata. Ma apuca un soi de picoteala, dar n’o sa dorm. Ar fi mare pacat sa irosesc prin somn minutele astea de liniste treaza. “Living proofs” cum se zice… Prefer sa visez cu ochii intredeschisi, “palmuit” de cei doi.

Atat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s