Home

Cu vreo trei ani in urma am redescoperit miezul acelor vorbe care spun ca “fiecare popor are conducatorii pe care ii merita” (Nicolae Iorga e creditat la noi cu aceste vorbe; eu le-am gasit prima data in gandirea orientala).

Multa vreme am trait cu sentimentul ca sensul loe este: “noi le-am dat increderea si votul nostru, noi sa ne spalam cu ei pe cap”; judecata insotita de fatalitatea “daca nu am avut altceva de ales…?”. Reveatia despre care vorbesc tine de faptul ca cei care ajung sa ne conduca sunt produsul societatii la un moment dat; “caimacul” pe care noi ca popor il scoatem la suprafata (puteti pune altceva in locul caimacului). Conduita lor este esenta a ceea ce noi suntem la un moment dat.

Presimt ca o sa va revoltati, ca o sa va aparati buna-credinta si bunul-simt, ca o sa va delimitati de oamenii care ne conduc. Dar ei, de o parte si de alta a spectrului, sunt alesi de noi. Ei sunt alegerea noastra si devin exponentii nostri; pentru ca ei apar pe liste. Nu voi… nu oameni ca voi, care sa va placa… O fi vreo conspiratie la mijloc?! O fi vreun paradox al democratiei ?! Daca nu alegem, atunci cum sa facem?

Va veti apara mai departe si veti spune ca, de fapt, ei au acaparat puterea si voi sunteti captivi. Ca ei perpetueaza un status quo si un modus operandi pentru binele lor exclusiv si al celor din imediata vecinatate care se ploconesc si adera la acest demers. Ca ei au in spate “interese”, “baroni”, “servicii”; “televiziuni”; mai nou vine tare din spate biserica (Doamne-fereste sa nu vina din urma si armata…). Dar toate aceste “forte oculte” de unde vin? Cine alimenteza randurile lor, nu tot voi? Haideti sa va spun cate ceva despre voi…

De cate ori…

– dati spaga institutiilor statului; sau luati spaga…;

– spuneti “NU” la intrebarea “ai nevoie de factura, sau… ne intelegem?“;

– nu va respectati promisiunile fata de partenerii de afaceri;

– va lasati prostiti sau umiliti de oamenii din spatele ghiseelor sau din spatele altor uniforme sau vestminte brodate (poate chiar sunteti acesti oameni…); sau incalcati cu buna stiinta sau din amuzament autoritatea oamenilor in uniforma;

– va amuza jmecheriile, ironiile, mitocaniile lor, stand hipnotizati cu orele la emisiuni in care vi se vinde banalitatea ca fiind “senzationala” seara-de-seara, luna-de-luna, an-de-an;

– faceti ce va taie capul pe sosele sau parcati “ca boul” fara sa va pese de partenerii de trafic, doar pentru ca va grabiti;

– scuipati coji de seminte, aruncati hartii si chistoace de tigare pe unde va vine la indemana…

…ei bine, de fiecare data voi legitimizati aceasta forma de leadership (unii ii zic de “cumetrie”). Ii confirmati pe ei, cei care simtiti ca nu va reprezinta. Pentru ca ei asta fac: corup, deposedeaza, va “iau fata”, va scuipa seminte in cap, va fura, va amana, va amagesc, v-o trag, fac caterinca pe seama voastra, va bat pe umar si va fac cu ochiu’…

Da, unele sunt lucruri marunte, dar ele vorbesc despre voi. Ele sunt forma “nevinovata” a marii coruptii. Prin aceste “mici” gesturi intretineti mocnit focul unei perioade de tranzitie fara sfarsit. Voi atat puteti face, mici artificii si gainarii. Dar lor le convine. Ei simt ca sunteti si voi patrunsi de virusul coruptiei. Si spera ca virusul sa devina chiar ADN-ul vostru. Pentru ca asa veti trece cu vederea si comportamentul lor.

Nu, nu va judec. Nu va fac vinovati pentru ce mi se intampla mie. Si eu sunt tot unul dintre voi. Si eu am co-zamislit acesti “catari”, acesti “sith”-i, aceste forme diforme, judecati strambe, convingeri false si principii perisabile. Si uite asa, in final, ajugem la principii. Tot amanam sa le punem in practica, pentru ca ne luam cu altele. Printre care si spiritul de supravietuire. Da, cred ca in final ii toleram pe cei care ne conduc pentru ca nu avem mereu timpul si resursele sa le spunem “piei catarule”. Si, poate, cel mai grav: nu ne pasa de nevoia celui de langa noi; si nici nu stim sa o ascultam. De aici si incapacitatea de a genera leadership de calitate.

Dar despre asta, in postul de data viitoare. Pana atunci… ochii pe ceas!

turnul-cu-ceas

Advertisements

One thought on “Puneti voi un titlu…

  1. nu ne respectam aproapele ca pe noi insine: oameni mai educati si cu posibilitati materiale se muta in zone rezidentiale cautand un comfort: sa nu fie aglomerat, pe strazi copiii sa se joace in siguranta, sa aiba unde parca in buna intelegere…fiecare incearca mai mult sau mai putin pe langa casa. Dar cand ajung pe alta strada, chiar si la cativa m distanta brusc revin la obiceiurile ce le urasc la altii si care i-au adus in cartier. Pot banui doar si fac o extindere fortata ca surprinzator si din acest bazin electoral se va perpetua minciuna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s