As fi putut intitula postul si “De ce ar trebui sa fiu mandru ca sunt roman, episodul 3″… Sigur, putini au auzit de Alexandru Tomescu.
Putini inteleg semnificatia rezultatului acestui experiment.
Putini inteleg faptul ca romanul este inca un suflet sensibil.
Putini inteleg poate si cred cu adevarat ca romanul este inca superior spiritual.
Putini sunt capabili sa inteleaga ca rezultatul acestui experiment este mai puternic decat orice caz deschis la DNA din punct de vedere al mesajului, despre cine suntem noi, romanii de rand, cei care ne intalnim pe strada.
A fost, pentru a nu stiu cata oara, cand am fost mandru de originea mea romaneasca; in ciuda traficului abundent, a lipsurilor morale, a badaraniei strazii, a gargarei politice, a derizoriului emisiunilor TV.
Sunt curios: cate televiziuni vor prelua stirea ca headline in prime-time? 🙂 .
Un update, gratie 42s:
Takeda 
I don’t give a rat ass la cum va reactiona media, mie mi-ai facut ziua mai frumoasa si desi vorbim de americani, experimentul Joshua Bell m-a impresionat teribil si faptul ca l-am facut si noi cu rezultatele astea m-au facut sa imi simt prima data in multa vreme, diafragma:D
unii dintre trecatori apoi intervievati auzisera de experiment, ca a fost discutat prin presa romaneasca, asa ca poti sa zici ca au fost “biased”.
dar – mi-a placut tanarul ala de la sfarsit care a zis “am crezut ca e vreun student, ceva, o avea nevoie”, si i-a dat ceva bani. respect.
despre genetica, stii ca nu-s de acord :). si nici cu superior spiritual. cred ca experimentul ar fi avut rezultate foarte asemanatoare desfasurat la sofia, kiev, belgrad, dar si budapesta sau praga. e o ipoteza – sper sa se faca, snt chiar curios.
motivele? oameni mai obisnuiti si mai intelegatori cu saracia si implicit cu a da bani la cersetori, cu atat mai mult celor care oferind ceva de calitate la schimb “merita”. fascinatia “talentului sarac” a ramas mai puternica decat in alde america pragmatica.
s curios de asemenea ce rezultate ar fi avut in elvetia, austria sau germania, experimentu. sau franta. din pacate, cred ca e tarziu de verificat, ca a ajuns destul de cunoscut si cred ca oamenii “s-ar prinde”.
sumarizand problema genetica: cred ca mediul, si nu genetica, are influenta cea mai mare asupra rezultatelor experimentului. un copil din parinti americani crescut printre romani ar fi reactionat ca romanii; un copil din parinti romani crescut in america ar fi reactionat ca americanii.
nu ma simt deloc mandru ca snt roman, n-am de ce. but i’m enjoying it :). m-a bucurat reacţia bucureştenilor şi mă voi lăuda cu ea cu bună ştiinţă, chiar dacă n-am nici un merit :).
si da, putem fi mai buni :D.
hai c-am divagat :).
Pingback: Patriotism şi ciocolată africană — explorish.net
uitasem ca tu doar te bucuri… 🙂
si, ca sa te “combat”… ai dreptate, mediul e devina pentru schimbarea caracteristicile genetice.
tocmai pentru a permite speciei x din regnul y sa supravietuiasca in respectivul mediu. evalabil si la delfini, e valabil si la maimute, e valabil si la insecte… de ce ma rog nu ar fi valabil la oameni si pentru altceva decat particularitati fizice? de ce au mongolii ochii ca o linie? ca sa nu le intre nisip in ochi… de ce sunt popoarele din zona mediteraneana mai explozivi si mai corupti decat cei din nord? mai gasesc exemple…
dar hai sa “ne bucuram” de acest moment… zic 🙂 asta ca sa nu dam senzatia ca genetic suntem pusi pe harta din nimicuri 😉
da, buna observatia cu mediul si ochii oblici (chiar, e adevarat? : ). dar parerea mea e ca nu se aplica la chestii “culturale”. genetica n-are nici o treaba – un copil vietnamez infiat de 2 americani si crescut in america se va comporta cultural ca un american, nu ca un vietnamez. daca mediul ar fi influentat poporul vietnamez dpdv genetic, copilul ar fi pastrat ceva in bagaj. dar nu. cel putin, eu n-am vazut vreo dovada.
sunt ipoteze, oricum, si – ai dreptate, in cazul de fata, putem sa ne bucuram, pur si simplu :).
Au testat si nemtii, tot cu stradivarius si un profi. Iata rezultatul:
(de pe la minutu’ 2.25)….
..so, you’ve found it. 🙂
Stiu ca e ca si cum ai compara mere cu pere, dar pe mine originalul (M & Hetfield) cu SF – Orchestra m-a atins mai adanc.
aaa, danke schoschon pentru exemplul nemtesc. 33 de euro in 20 de minute, la zgarcenia nemteasca, e ceva :D. ma bucur ca mi s-au adeverit banuielile – europeanu’ e totusi mai aproape de muzica clasica. poate de la concertele de la viena de Craciun ni se trage :D.
cat despre nothing else matters, daca veni vorba de gustibus, fara a le disputandum, ordinea mea e asta: 1) originalul FARA orchestra, varianta de studio 2) asta, 3) restul.
Exemplu austriac (daca tot facem diferente intre kandia, milka si lindt (;)):
fara stradivarius, fara vedete incognito, fara camere (trebuie sa ma credeti pe cuvant):
(Viena)Statie Tram 43, Schottentor, langa facultate,nu e chiar centru turistic, cu cateva zile in urma, seara pe la vreo 21.00: un conational de-al nostru din etnia inzestrata muzical (scuze de prejudecati) canta muzica frantuzeasca la o vioara obisnuita. Cred ca s-au adunat vreo 15 oameni, tineri si mai putin tineri. Nu conteaza cati bani i-au dat (si i-au dat), dar aveau pe fata un zambet foarte convingator.
Imi pare rau ca nu pot sa va dau link de data asta.
danke 42s. te cred :).
si un articol cu o perspectiva semnificativ diferita despre acelasi subiect bell-tomescian, aici.
well, nu e relevant pentru mine si scopul pentru care l-am postat.
era un element de contrast pe care vroiam sa il aduc in fata in momentul in care saptamana trecuta a fost acaparata de personaje de care suntem, more or less, satui.
doamna are dreptate in ceea ce priveste irelevanta comparatiei cu neamtzu’ sau americanu’. insa mi se pare de bun simt romanesc sa aduc in discutie un aspect pozitiv, per se, ori de cate ori el apare. daca putem sa il punem in context… cu atat mai bine!
http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/01/stradivarius-cateva-socoteli-si-statul.html