Home

Fondatorul sistemului medical cu alura icon-ica zilele astea imi pare un om fericit: pasiunea lui de om se suprapune cu preocuparile profesionale. Nu iti trebuie nici prea multa scoala sau rapoarte de profil ca sa realizezi ca omul e pasionat de ce face. Cum de nu a inteles asta presedintele?

Stiu ca pe de o parte “abdic” de la promisiunea de a nu scrie despre subiecte tangente politic. Si, in egala masura, am ezitat zilele astea sa vorbesc despre acest subiect; au facut-o atat de multi si atat de irational pe alocuri, incat probabil nu mai conteaza ce cred eu. Dar trebuia sa imi astern cateva din gandurile pe aceasta speta…

Cu sau fara “salvarea” icoanei de urgenta, sistemul sanitar/ de sanatate din Romania ramane, cel putin pe termen scurt si mediu, la pamant. De asta este probabil constient si domnul Arafat cand spune: “legea nu se dezbate in strada”. Probabil realizeaza ca reactia dumnealui la proiectul legii sanatatii – nu stim cat de bun sau prost, ca a fost retras; stim/ deducem doar ca putea sa altereze eficacitatea SMURD – a fost disproportionata, sau, cel putin, emotionala in prima instanta. Toti ne protejam “copiii”, mai ales atunci cand sunt buni.

Si cred ca a mai realizat domnul Arafat ca, fara voie sau intentie, a devenit, atat ca persoana cat si ca “brand”, material de propaganda pentru o opozitie ostoita de un razboi impotriva cuiva; adica exact oposul muncii de peste un deceniu a medicului Arafat: creatia!

Cu sau fara SMURD, repet, sistemul de sanatate e varza, peste faptul ca e corupt. Si asta cred ca stiu si cei care aseara au iesit in strada. Sper ca pentru asta au iesit. Iar celor care azi capitalizeaza pe buna-credinta a creatorului SMURD, respectiv pe frustrarea si disperarea unora care au iesit in strada… sa le fie de bine! Sau, ca sa citez o fraza draga lor: “Asa sa ne ajute Dumnezeu”! Cu viata/ sanatatea nu ar trebui sa te joci, electoral vorbind…

Nu stiu daca serviciul de urgenta intr-o tara trebuie sa fie public, privat sau mixt… Ce stiu sigur e ca el trebuie sa fie integrat. Cu mult timp in urma (aveam 18 ani!) am avut ocazia sa inteleg ce inseamna. Mi-am amintit de poveste abia ieri, imi iesise din minte. Nu am fost eu sau cineva drag mie in aceasta situatie; noi doar am contribuit la salvarea cuiva. Veneam dinspre Bucuresti. Pe undeva pe la mijlocul autstrazii (unica la vremea aia…) era un accident. O salvare break era deja acolo. Tatal meu a oprit cumva instinctiv… si bine a facut. Salvarea respectiva nu avea cum sa ia toti ranitii din accident, asa ca ne-au solicitat noua sa luam o fata cu leziuni mai putin grave (oricum, avea cateva fracturi si sangera…).

Nu eram nici paramedici, nici altceva, si totusi, ne-am dat ranita in custodie. Niste straini. Imi amintesc si acum. Eu stateam in fata cu mama, pe scaunul “mortului” si fata in spate, intinsa pe bancheta. Am tinut-o de mana pana la Pitesti. Am predat-o la spitalul judetean si asta a fost tot (am aflat ulterior ca e bine, si ca urma sa se marite). Ce vreau sa spun: o interventie de urgenta nu poate sa ramana la latitudinea unui sistem de prioritizare sau nu’sh ce algoritmi de management de coada de asteptare; in sistemul asta iti trebuie viteza de reactie, lipsa de ezitare, un traseu simplu, direct, rapid. Urgent!

De aceea as sustine punctul de vedere (atentie, nu cauza!) domnului Arafat. Stau si ma intreb ce logica ar putea sa judece altfel un astfel de sistem. As intelege daca in completarea serviciului public ar veni contributia privata si ar contribui cu echipamente, masini, resurse umane… insa sistemul, preluarea, prcedura, tehnica trebuie sa fie unitare. Unitatile de acest tip trebuie sa fie deschise oricui, indiferent de strat social sau contributie la bugetul de sanatate. De aceea cred ca un astfel de sistem trebuie sa fie non-profit. Poate accepta mecanismul privat un astfel de aranjament? Cred ca da, cata vreme contributia la sistemul de urgenta este complementara altor servicii medicale.

Stateam si ma gandeam ca m-as implica cu mare placere in design-ul unui astfel de sistem, integrat, asezat in sprijinul unei singure idei: salvarea vietii. Atat! Odata stabilizata victima, ea poate fi “adresata” (suna cinic, nu?) functie de alte judecati profesionale si comerciale. Abia atunci poti considera standarde diferite de “servire medicala”. Pentru ca, da (si iar vorbesc in cunstinta de cauza, a propos de venirea pe lume a unui copil) as vrea sa pot opta pentru servicii medicale ridicate. Ceea ce am si facut la momentul respectiv…

Sunt probabil multe de spus/ dezbatut. Dar cred ca dincolo de orice galceava si emotie, punctul de vedere al doctorului Arafat este corect si sanatos. Atat vroiam sa stiti. V-am spus si de ce 🙂 .

Advertisements

3 thoughts on ““Icoana” de urgenta

  1. Am putea sa privim si invers. Presupunem ca exista si stadarde de cost. Presupunem ca ele se respecta si ca nimeni nu “presteaza” sub standard (calitativ). Presupunem ca ar exista si niste organizatii private in povestea asta. Si acum sunt doua variante:
    1. organizatiile nu fac profit si se desfiinteaza sau se transforma in ONG-uri.
    2. organizatiile fac profit si atunci e vina celorlalti ca nu reusesc sa fie la fel de eficienti.
    Asta strict despre problema discutata. Dincolo de ea, eu m-am cam saturat a imi bage statul mana in buzunar pentru ca sa sustina un serviciu prost si scump (cu mici exceptii).

  2. Florin, filozofia mea este ca pentru acest serviciu nu trebuie sa cautam un standard unit cost. Victima trebuie sa treaca punctul critic. Cu orice cost! Sunt insa de acord sa platesc statului doar acest serviciu tip asigurare si nimic mai mult. Cu atat mai mult cu cat problemele medicale mi le rezolv in privat.

  3. Totusi si interventiile medicale sunt standardizate. Si cred ca este un lucru bun, m-as bucura sa stiu ca interventia o face un medic care a trecut pe la scoala si stie ca daca am febra imi da doua paracetamoale si nu un medic care inventeaza atunci un leac.
    Nu ma refeream aici la costul/interventie, dar mai mult costul pe diverse componente. Costul pe km de traseu al ambulantei, sau costul maxim pentru un plasture. Daca acestea se combina cu niste standarde de calitate se vor putea controla costurile din sistemul medical, pastrandu-se si calitatea serviciului.
    Cu alte cuvinte prefer sa fiu un caz banal al unui sistem care functioneaza bine, decat sa fiu victima unui sistem format din “vedete” (la care probabil ca nu o sa am acces) si restul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s