Home

Cei mai buni prieteni îmi spun Takeda. De aia…

  

Cred în forţa cuvântului, în nevoia învăţării continue şi în potenţialul creator al oamenilor.

 

Mai cred ca oamenii trebuie să îţi urmeze pasiunea şi vocaţia.  

 

Imi plac ileile legate de design si leadership

 

Ma straduisc să fiu un tată şi un soţ cumsecade.

 

In timpul liber bat la tobe (mai rar decat mi-as dori…). Si scriu. Pe acest blog si nu numai. Si sper ca scrisul sa-mi devina slujba.

 

Ma bucur ca ati ajuns pe blog-ul meu!

 

Advertisements

20 thoughts on “Eu, Takeda

  1. Ovidiu,
    am o problema: oare, de ce, am întâlnit multi, foarte multi tineri din generatia ta care se «izoleaza» (poate ca e cam mult spus asa…) în lumea virtuala a internetului?

  2. am avut aceeasi discutie cu explorish… care intr-adevar mi se pare ca exagereaza cu blog-ul. nu consider ca ma izolez. e doar o preocupare pentru diminetile in care ma trezesc la 6 sau in zilele in care am timpi morti la birou. ma consider un om cu viata sociala foarte activa. doar ca prefer ca jurnalul de altadata sa il tin aici…

  3. nici nu puteam sa iti dau raspunsul pe care probabil il asteptai. pentru ca nu stiu ce rapuns astepti… 🙂

    cred ca in asta sta frumusetea blog-ului: ai sansa sa nu fii ipocrit(a)! poate daca te-as fi cunoscut si ti-as fi inteles reperele ti-as fi dat un raspuns pe “placul” tau. asa… ti-am spus exact ceea ce reprezinta blogul pentru mine: jurnalul de altadata!

  4. Buna dimineata, O.
    nu-mi plac raspunsurile «pe placul» meu 😉
    Astept, nu neaparat de la tine, un raspuns la problema mea – care e problema VOASTRA (a generatiei voastre, nu a ta în special) ca ajungeti sa preferati viata asta virtuala în detrimentul celei reale? Ma rog, se poate reformula – unii (ca tine, dupa cum te descrii) ajung la dependenta majora (ca mine, dar eu stiu de ce, în ce ma priveste!)
    Eu mi-am facut o parere si astept sa vad daca mai gândesc si altii ca mine…

  5. dat fiind ca am fost mentionat, ma folosesc de ocazie si ma bag si eu in vorba, precum musca.

    cred ca se izoleaza din diverse motive, mai diverse decat pare la prima vedere. daca e sa cauti o trasatura comuna cred ca e faptul ca nevoia de comunicare si interactiune la un anumit nivel “spirituos” nu e satisfacuta integral de lumea / societatea din imediata lor apropiere. dar asta nu e ceva nou – de aia au scris oamenii jurnale, inca din cele mai vechi timpuri. acum s-a mutat online, si are avantajul ca faciliteaza comunicarea facila cu oameni pe care altfel nu i-ai fi intalnit niciodata – lucru cu o doza de fascinatie, care poate “prinde” si de care poti deveni oarecum dependent. la unii aceasta nevoie e mai mare ca la altii – depinde de ce viata sociala ai si cata energie. as zice if you have a life, you don’t have a blog, dar nu e intotdeauna corect. unii mai deosebiti au energie si pentru viata si pentru blog – de exemplu takeda ;).

    dar motive mai sunt si altele, diverse in functie de om. unii vad blogul o forma comoda si eficienta de autopromovare. personala, sau profesionala (AG, Tolo, Exarhu etc.).

    pentru altii mai timizi e intr-adevar singurul loc unde au curaj sa se exprime, sau singurul loc unde cineva ii asculta – poate pentru ca nu-i cunoaste :D.

    la mine de exemplu a pornit de la nevoia de a comunica cu parintii si prietenii cand am plecat de langa ei. in timp am descoperit ca nu prea merge comunicarea orala – una ca nu am chef de povestit cand vin acasa obosit – vin sa ma incarc cu energie, nu s-o cheltui, si chiar daca am chef, nu-mi amintesc multe lucruri. lucru intristator pentru parinti – cand veneam acasa voiam doar sa dorm, iar ei voiau sa stie tot. asa a aparut blogul – una, ca participa la viata mea in timp real, a doua, nu mai e nevoie sa povestesc cand ajung acasa :). in plus, pe langa faptul ca imi vine mai usor sa scriu decat sa vorbesc (cum se vede si aici), e un barometru interesant (chiar daca nu pe deplin edificator) de vazut cine citeste ;p.

    intre timp a evoluat spre o platforma de comunicare, si a capatat o identitate aproape proprie, e ca un “brand” cu care ma joc. poate, vorba lui take, ma joc un pic cam mult – dar mi-a satisfacut niste nevoi in perioada asta. e mare lucru sa descarci din ganduri, nu mai stai stresat “of, sa nu uit asta”. se face liber la neuroni, care se simt amanadoi mult mai lejer si au timp sa se ocupe de alte probleme. asta atat timp cat internetul nu devine o preocupare in sine, cand intr-adevar poate se cuvine un semnal de alarma. pe care il trag, si ca sa walk the talk, plec :).

  6. Multumesc, explorish… detaliat, explicit…
    Felicitări. Eu n-am fost capabilă nciiodată să tin un jurnal, nicimăcar de cheltuieli 🙂

  7. Ai un premiu , cu tot cu leapsa, de ridicat de la mine din blog; regula spune ca trebuie sa te anunt! Cred ca am nimerit bine aici:)

  8. @assspi
    Care este generatia ta Doamna/Domnisoara? Ca dupa handle (assspi) singurul lucru lexical/fonetic care pot intelege, este cam greu de discutat aici. 😉 De ce te izolezi pe internet citind atea bloguri incit aparent ai expertiza unui sociolog si vad aceste comentarii? (si erate)

  9. @Dan
    OK…
    Și acum să-i răspund lui Dan: fac parte din „generația de sacrificiu“ perpetuă – și înainte și după ’89.
    Aspida 😆 a fost numele de scenă pentru niște notițe caustice într-un săptămânal țărănist care, cum a apărut așa a dispărut, prin ’90–’91, nici nu mai știu.
    Încă nu sâsâi … dar cu siguranță voi ajunge să nu stăpânesc proteza, la un moment dat :mrgreen:

  10. Takeda,
    scuze… n-am mai bântuit pe alte bloguri și constat că prima vizită ți-am făcut-o … hă-hăăă… acuși se fac 2 ani…

    Sănătoși, voinici, mulțumiți de turnura vieții prin care trecem?
    Wooow, ce aspidă sunt!
    Să fiți iubiți!

  11. important e ca dupa doi ani ne gasesti tot aici! ca sa zic asa, ne-am miscat ca sa ramanem pe loc 🙂

    sanatosi, voinici si sper mai intelepti. dupa ce vom fi “aspirat” pe pielea noastra turnura de care vorbesti.

    rspkt

  12. @Eulalia
    scuze pentru dezacord…

    „…fac parte din „generația de sacrificiu“ perpetuă…“… sacrificiul e ăla perpetuu… dacă ar fi generația… n-ați mai avea loc de noi :mrgreen:

  13. Hello Takeda,
    Please email me. I have a fundamental question for you.
    Will get in the open only with your approval. Thanks.

  14. Cât despre scris, dacă e să-ţi fie “slujbă”, asta ar însemna să fii scriitor; scriitorii sunt cei care nici nu pot şi nici nu ştiu să facă altceva decât asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s