M-a inspirat Valjean. Jean Valjean. Un proverb romanesc, de toti stiut, zice: “culegi ce semeni”. Chit ca pare ipotetic, si putin melodramatic, de ceva vreme ma bantuie un gand similar filmului Pay it forward. Ce ar fi daca as fi eu mai bun, indiferent de ceea ce fac cei din jur, de cat de mult ar specula aceasta bunatate, indiferent ca gesturile mele imi vor aduce sau nu mai multa prosperitate sau recunoastere sociala? Ce ar fi daca as ajuta pe cei din jur total neconditionat si nu as gandi nici macar o fractiune de secunda: “eu ce castig la faza asta?” Probabil ar fi in linie cu vocatia pe care mi-am declarat-o. Probabil as fi un crestin ideal. Cat de mult as schimba insa lumea si mersul ei? Cat de multi oameni ar putea sa evolueze si sa se simta impliniti, dincolo de nevoia de “recunoastere” si “primordialitate”?
Faptul ca imi pun aceasta problema, dovedeste clar ca si eu am nevoie de “rafinare”.
O sa incep acest exercitiu, lansand astfel o provocare tuturor celor care citesc acest blog si cred ca ideea merita sa fie impartasita. O sa va anunt la interval de o luna ce rezultate am, cat de firesc sau dificil este procesul in sine, si cat de mult am evoluat eu, ca om, spiritual vorbind. Daca intr-un an 1000 de oameni imi vor confirma ca se simt mai buni (asumptia este ca suntem onesti!), atunci inseamna ca proiectul initiat astazi este un succes! Si ca intr-adevar, putem fi mai buni!
Takeda 
da, putem fi mai buni si crdd in reusita obiectivului tau de bunatate neconditionata… Dar crede-ma ca asa cum sunt persoane care ofera bunatate sunt si aceeia care speculeaza oferta :). poate deveni foarte obositor daca n-ai niste parametri in care esti dispus sa faci asta.
La fiecare om pe care il cunosc imi place sa vad ce il determina sa fie un om bun. exista in fiecare dintre noi aceasta bunatate…e important sa fii dispus sa o vezi si sa-ti doresti sa comunici cu el/ea in acest sens.
Partile rele sunt la vedere oricum…e pacat sa te multumesti cu atat…sa etichetezi si sa nu explorezi. Calatoria poate deveni intetesanta.
Io votez pt nici un parametru. Go for it, take. Let’s go for it. De fapt, facem asta de ceva vreme, zic io, doar ca, cel putin n cazu meu, e in episoade :). Inovatia si challengeul e continuitatea, nu doar cnd ne vine bine. Rspect.
🙂 in drum spre casa, aseara, ma preocupa aceasta idee: stabilesc sau nu hotare? cum ma asigur ca cei ce se declara mai buni sunt cu adevarat mai buni? in final am hotarat ca nu e nevoie de hotare, pentru ca ele ar conditiona in mod cert aceasta poveste. si neconditionarea este elementul definitoriu. starea de “a fi mai bun” nu are nevoie de o definitie. in mod cert, cine va citi si intelege scopul acestei “cruciade”, stie deja cand este mai putin bun(a) si, daca va dori sa se implice, va lucra pe acele lucruri in care esueaza sa fie bun(a) in mod constant. nu vrem sa fim al doilea Isus, ci pur si simplu sa inducem mai mult confort in jurul nostru, pentru cei cu care intereactionam, in mod regulat sau intamplator.
cum spuneam, este un exercitiu al sinceritatii. si credeti-ma, falsitatea iese la iveala. sau ma rog, eu o vad de cele mai multe ori.
concret, voi “masura” cati de “multumesc” voi primi pe zi, iar din punct de vedere personal voi “masura” cat de bine imi va fi afisand lipsa de agresivitate mai ales fata de cei dragi, ne-implicare in barfa, foarte multa sinceritate, cresterea atentiei pentru colegi cu probleme, intensitatea redusa a gandurilor pesimiste si incarcate de “emotie” si tensiune, cat de usor imi voi controla amigdala.
daca imi va fi mai bine, inseamna ca altruismul poate da roade la un nivel mai amplu. so far: aseara, pana am ajuns acasa, in traficul nebun de vineri seara, am primit 3 de multumesc prin intermediul luminiilor de avarie. e un inceput bun 🙂
Ma simt ca dracusorul de pe umarul stang care iti spune “stabileste-ti hotare, stabileste-ti..!” si explorish e ingerasul…Fara hotare, stop hotare…” :))))
Revenind la subiect, tu decizi cum iti vei desfasura proiectul propus, pentru ca esti one man show si poti oricand sa-ti schimbi strategia, dar sa stii ca iarna e mai bine la caldurica :P.
Vorbeam zilele trecute cu o colega draga despre comunicare. Cam 60% din jobul meu se bazeaza pe comunicare cu furnizori, distribuitori, dar si intern. Ii spuneam ca in 5 ani ma vad lucrand pe un job cat mai apropiat de comunicarea interna, deci e deja setat obiectivul. Voi lucra mai mult la brandingul intren. Plus ca simt nevoia unui proiect social, mai ales ca marketingul (mai mult in sfera advertisingului si PR-ului) se spune ca nu este foarte crestin si exista tendinta de a crede ca brandingul a venit din urma cu sinceritatea si promisiuni indeplinite. Ma regasesc in cei care promoveaza indeplinirea promisiunilor.
Bunatatea intr-adevar nu are limite, dar gandeste-te la cei din jurul tau care deja o exerseaza, si de mult. Care ar fi profilul omului care iti apare prima data in minte cand spui bunatate?….mie imi apare mama, si nu neaparat mama mea, ci mama universala care ofera bunatate neconditionat.
Eu m-am nascut cu deviza de a gandi pozitiv, chiar daca mai gresesc :). Imi fac sumarul in fiecare zi inainte de somn si ma gandesc cum stau cu balanta bine/rau…si daca nu stau prea bine a doua zi o echilibrez. Am primit multe suturi pentru asta la fiecare inceput de comunicare cu persoane orientate spre negativ, dar, pentru ca am exersat si stiu sigur ca pozitivul invinge negativul, le primesc de fiecare data. Si da, sunt si rea, dar nu in sensul de a face rau cuiva, never, ci mai degraba este legat de severitate, echilibrare a discutiei, etc.
Pingback: Cu Noica la un ceai « Silver
Bai, frate, incerc de o ora sa postez un comment… Nu stiu ce are chestia asta…
Acum , ce sa zic, imi pare rau, l-am uitat dar era ceva adanc…
Gata! de maine renunt la bere…
bai, ce chestie, si era asa de misto
Da, ma’am gandit ca bunatatea este pe cat de la indemana, pe atat de abstracta. In ziua de azi, cre ca totul se reduce la a avea mult mai multa rabdare cu cei de langa tine. Toleranta e mult spus, daruire prea putin. Ne’am obisnuit sa fortam nota si sa ne cerem partea. Iar uneori o facem cu multa agresivitate si ferocitate. Suntem obsedati de intaietate. Iar asta ne reduce mult din energia pozitiva. Pe asta vreau sa lucrez, intr-un mod neconditionat. Fiecare dintre noi stim cand ar trebui sa fim mai buni. Nu vreau sa invat pe ninemi cum sa fie mai bun. Va invit numai sa fiti mai buni timp de un an.rspktلحق
Mda… Mai incape si la mine bunatate, iar la capitolul toleranta stau cam prost. Imi vine sa spun ca am sa incerc, dar nu cred in incercare, deci imi ramane sa incep acum.
Si inca ceva: spuneti-me si altora sa fie mai buni!
Monser, mi-am adus aminte!
Ziceam ca lucrurile merg spre bine, sunt convins ca maine va fi mai bine si, cum zicea Pitis:
“un fapt fara importanta
ma poate face sa sper”….
nu e neaparat sa va uitati pe
j-valjean.blogspot.ro, ideea e ca oamenii buni se gasesc de exemplu in trafic, cu duiumul, sunt cei care cedeaza trecerea atunci cand au prioritate, cei care multumesc din avarie pentru asta si cei care spun “cu placere” din faruri dupa aceeea. Mie asta mi se pare o chestie extraordinara… de la care poate pleca. Asta e…
Altfel, mai bun decat sunt acum, mi-e greu sa fiu- dar o sa incerc, ce sa fac…
PS. Monser (Takeda), nu uita, maine la 7 la metro, da?
Fii bun…
Ce schimbare de decor aici pe blog !
In prima fractiune de secunda am crezut ca am gresit linkul :).
… si apropos de ce se dicuta mai sus.
Eu cred ca “bunatatea” si “rautatea” au granite arbitrare.
Bun, mai bun, cel mai bun … reprezinta grade de comparatie ‘instabile’.
Cel ce pina ieri era cel mai bun (din punctul nostru de vedere) se poate transforma in cu totul altceva.
Mintea umana nu poate sa jongleze cu aceste concepte cu o detasare absoluta.
X,da, singura constanta este schimbarea. O spun oameni mai intelepti ca mine. Ref capacitatea mintii de a jongla in parametri de “bun si mai bun”, tu ai dreptate. Prea putin se poate obtine cata vreme in aceeasi minte se creioneaza si un scop. Sunt mai bun ca sa… Exercitiul pe care mi l’am propus cauta sa mearga dincolo de acest hotar. Nu vreau sa fiu mai bun pentru ca vreau sa primesc coronita. Nu se dau premii si nici nu exista penalizari. Suntem in zona liberului arbitru, pe care ni l’au dat Dumnezeu si universul. Obiectivul meu este legat de nevoia interna de a schimba incunjurarea proprie. Eu trebuie sa fiu mai bun in situatia data pentru a inspira atat cat pot si a convinge atat cat este necesar ca o astfel de atitudine, pozitiva, este utila. Incerc sa ma delimitez de scopurile marunte si nu imi propun sa schimb dramatic planeta. E optiunea mea pentru un an.
imi place Hamingway…era sa il aleg si eu, dar am simtit nevoia de imagine. Oricum, e usor de parcurs acum blogul, era mai incurcat inainte. E din catelogia “Keep it simple” 🙂
deja sunt mai bun… multumesc (se numara 🙂 )
da’ de ce doar pentru un an?
(cat despre decor, acum nu se mai vad ultimele comentarii. mi se parea o optţiune utila)
ultimele comentarii se pot seta sa apara din panoul de control/design/widget…cel putin eu pe acolo ma joc cand vreau o schimare de structura.
Multumesc Bogdan!
De ce un an? Un an e doar perioada de observare. Un an e o perioada fair ca fiecare dintre noi sa lucram pe limitarile si auto-limitarile stiute. E o perioada suficienta pentru fiecare sa se analizeze; ca un “bilant”. Nu spun ca tre sa renuntam la a fi mai buni dupa 1 an… Ideea ar fi ca dupa aceasta perioada sa actionam si sa gandim ca atare in afara cadrului “putem fi mai buni”… Ar fi un soi de “what’s next”. Si apoi, ca orice manager care se respecta, trebuie sa am obiective smart 🙂
Am spus 1000 de multumesc pentru a avea confirmarea ca o masa critica de oameni se gandesc la asta timp de un an si dupa.
Ex, pentru ca nu sunt on-site (operez de pe BB) te rog opereaza tu miscarea cu comentariile. Sar’na!
Pingback: explorish » Blog Archive » Moştenirea lui Dossey
a propos:
http://www.roneamt.ro/