Home

De multa vreme coc acest post. Cu toate ca am mai testat vigilenta si convingerile criticilor acestui “soi rai” (i-am numit pe corporatistii), nu am facut-o niciodata elaborat. Incerc acum.

Am fost inspirat si de ultimul post lui Vlad Bogos care a atins poate cea mai fina coarda: educatia. Personal am trecut prin mai multe tipuri de organizatii: si publice, si private. Am gustat chiar si din lucrul la Guvern (vreo 6 luni cand aveam senzatia, reala, ca pot schimba paradigme… copil zapacit!). Asa ca sunt indreptatit sa tin un discurs partinitor la adresa companiilor. Si, in caz ca deja nu rezonati cu ideea, opriti-va aici cu cititul; altminteri o sa va para rau.

Lucrarea mea de licenta a avut ca tema chiar multinationalele. Concluzionam acolo, metaforic, faptul ca multinationalele sunt si “disseminators of culture” si “trailblazers”. Deci eram vadit partinitor inca de atunci. Cariera mi-am inceput-o insa intr-o organizatie publica; cam singura cu “statura” din Romania. Am parasit-o dupa 3 ani pentru o multinationala. Inca ma gandesc daca am procedat bine, cu toate ca nu regret nimic.

M-am intors in sistemul public-privat (cu toate ca am prins un proiect tipic corporatist), dar am revenit intr-o mutinationala. Si iar am plecat din multinationala, ca sa revin, din nou, tot acolo. De unde va scriu astazi. Si chiar daca vreodata voi mai pleca din mediul corporatist, tot aceeasi opinie o voi avea.

Cert este ca atunci am simtit pentru prima oara un conflict intern. Ajuns in multinationala, am realizat ca sunt stapanul propriului destin. Nu era musai o revelatie pozitiva, ci (sincer!), un stres. Pentru ca veneam, ca orice copil pe care 1990 l-a prins pionier, cu filozofia de “detasament”. Care (pentru cei mai tineri) era primul pas mare catre un comunist vrednic.

Ce incerc sa spun este ca pentru unul ca mine, baiat de provincie altfel, nu prea suna confortabil sa dau din coate, sa provoc un status quo, sa am initiativa, sa… sa… sa… Eram obisnuit sa stau cu mana intinsa. Moderat, ce-i drept, dar cam asta era preferinta primara. Intre timp perspectiva mi s-a schimbat complet.

Da, recunosc, multinationala si mediul corporatist m-au spalat pe creier. Nu mai pot tolera jumatatile de masura, superficialitatea si prostia. Nu pot sa nu gandesc critic-constructiv. Nu pricep cu se lucreaza cu spaga. Nu pot concepe ca an de an sa nu pun un minim de educatie peste ceea ce stiu deja. Nu pot sa dorm noaptea daca nu vin cu ceva nou o data la jumatatea de an. Recunosc, sunt un “caz”. Ma numesc Ovidiu si sunt corporatist.

In posturile urmatoare pe aceeasi tema voi continua sa raspund celor care critica zona corporatista. Acum ma grabesc pentru ca tre’ sa ma intalnesc cu niste colegi care ma ajuta sa punem pe picioare o idee inovativa… un alt fetis corporatist.

image

Advertisements

6 thoughts on “Confesiunea unui corporatist (I) 

  1. Inteleg ce spuneti. E just. Anticipated putin postul urmator pe aceeasi tema, antreprenorii sadea au origini tot in multinationale sau sunt formati afara dupa rigori similare.

  2. Iti admir loialitatea fata de mediul in care lucrezi, dar te inseli. Nici unul din antreprenorii cu adevarat importanti din Romania nu provine din multinationale. Radu Georgescu, Florin Talpes, Iulian Stanciu, ca sa dau doar cateva exemple din tehnologie. Multinationalele sunt niste dinozauri, create dupa modelul erei industriale. Or sa se schimbe, ca nu au incotro, dar o sa fie greu si cu mari convulsii. Iar unele se schimba in directia gresita. In fine, e mare discutia pentru spatiul asta. Nu zic ca nu ar avea si merit, cooratiile, iar la noi au adus, totusi, un fel de cultura a performantei. Doar ca au fost avangardiste in anii 90-2000. Acum sunt retrograde.

  3. @ Adi: intr-un mod neasteptat, in ultimul timp, constat la marile corporatii o atitudine orientate catre client, in defavoarea celoralte organizatii, care m-au surprins cu multitudinea de “nu”-uri in raspuns… sooo… nefiind un fan a-priori al coliviei de aur, a trebuit sa recunosc ca “dinozaurii” se orienteaza mai repede decat “iepurii”. si vom vedea ce va iesi…

  4. Seria “confesiunilor” e pur contextuala: e despre ce au creat ele in Romania si care sunt beneficiile certe pentru o astfel de piata confuza.

    Raspund si provocarii dumneavoastra: antreprenorii sadea de care mentionati folosesc modele de business consacrate (emag e din ce in ce mai “amazoniana”) si au atras multi oameni cheie din multinationale. Dar repet, miza era strict contextuala: influenta benefica a corporatiei in Romania si sansa unor generatii (ca a mea) sa faca ceva cu viata lor.

    Despre ce sugerati – caracterul retograd dpdv leadership al corporatiilor – il impartasesc. Doar ca discutia intra in alta sfera. Cum ar fi… asta:

    http://www.mckinsey.com/Insights/Strategy/Artificial_intelligence_meets_the_C-suite?cid=mckq50-eml-alt-mkq-mck-oth-1409

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s