“Ce este dragostea?”… Tuesday, Nov 24 2009

… se pare ca e o intrebare frecventa pe Google.

Povestioara de mai jos e a unei asistente medicale. Si mi s-a parut foarte potrivita pentru acest blog… din mai multe puncte de vedere; in special pentru ca putem fi mai buni:

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul.. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?”. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea”.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au“.

p.s. Multumiri Irinei pentru poveste.

Leave a Response »

 

Electoral, sunt captiv! In puii mei… Friday, Nov 20 2009

Ca si cetateanul turmentat al clasicului Caragiale, intrebarea care ma framanta cu o zi inainte de alegeri este: “Eu cu cine votez?” Dilema mea electorala a acestui an merge dincolo de balariile doctrinare. Ea are un substrat: degradarea convingerilor unei societati, romanesti, captiva in propria-i neputinta, lipsita de cel mai elementar discernamant, a propos de optiune si consistenta; o societate inecata in propria-i voma politica a ultimelor doua decenii.

Fondul, asa cum spunea si Emil Hurezeanu, nu exista in aceasta campanie. E un razboi al incriminarilor, declaratiilor remote. A se vedea lipsa de responsabilitate, de orice natura vreti (inclusiv ca nu au sange in vintre), a propos de episodul patetic al confruntarii electorale. Pe care, sincer, o astaptam (ca sa il citesc pe pritenul Horatiu) cu popocorn si cico!

Si ca sa nu o mai scaldam, s-o luam catinel cu fiecare personaj in parte.

Incep cu presedintele in exercitiu. Domnului presedinte i-am mai dedicat un post in care observam ca vorba ‘ceea romaneasca – “culegi ce semeni” – este pe cat de reala, pe atat de puternica si nemiloasa. In esenta toate tunurile celorlalti candidati relevanti sunt impotriva dumnealui. Sigur, daca aceeasi contracandidati vorbesc serios. Si cum onestitatea lor o pun in buzunarul de la spate… well, politica e curva; au o scuza! Insa, revenind la candidatul portocaliu; ce ii reprosez eu: calitatea umana a strazii a scazut profund. Societatea este mai degraba divizata, pusa pe incaierare, manata de intriga, auto-alimentata de badaranie, golanie si frivol. Asa reper, asa efect! Domnul presedinte a speculat acest pattern “haiducesc”, de zeflemea, a societatii romanesti de acum 5 ani. Si a adus-o la nivel de standard. Este esecul sau ca lider. Nimic mai mult. Lasa o societate care nu traieste mai bine si care mai degraba are sa isi faca reprosuri. Este suficient de inteligent sa realizeze ca a dat cu mucii in fasole; in egala masura este suficient de ipocrit incat sa imi spuna, inca: “Pentru tine lupt!”

Candidatul liberal… e halucinant! Este imaginea precupetzului de piata de provincie, de targ de duminica. Este imagine clara a esecului consistentei; imi propune revolutia bunului simt si in discursul sau, bine articulat ca logica verbala, amesteca o serie de concepte contradictorii. Ne provoaca la respect si consideratie si in fraza imediat urmatoare toarna doua-trei vorbe de mahala. Sigur, le plaseaza sarcastic si intr-un context mai degraba metaforic. In esenta, nu stiu inca ce imi propune, concret, presedintele liberal; sigur, are grefat programul pe cele “10 porunci” ale adevaratului guru liberal (da, ma refer la Dinu Patriciu). Comportamentul candidatului liberal este insa similar unui consumator constant de Red Bull; ma agita, ma complica, ma indeparteaza de convingerile libertariene. Nu are nici cea mai elementara disciplina a dialogului. Ma intoarce in timp sub aspectul discursului. E un performance mediocru, de tzatza. Pe care la ora asta nu imi pot pune stampila. Mi s-a confirmat faptul ca schimbarea lui Tariceanu a fost o eroare flagranta. Iar nominalizarea liberala, pare in context, total lipsita de creativitate!

Social democratii si-au desemnat tot presedintele sa candideze… nu e bizar ca oamenii astia sunt buni la toate? Discursul candidatului PSD este de departe cel mai echilibrat, chit ca este tot de natura a arata cu degetul si a incrimina ticalosia ultimilor 5 ani si hotia grupurilor de interese. Discursul este de asemenea patetic prin prisma faptului ca se adreseaza unui public mai degraba necajit, avand in back-vocal numai personaje colorate. Unii le spun “baroni”. Altii le spun “caracatitza provinciei”. Sigur, pe fond nu s-a schimbat nimic de la ultima iteratie social-democrata, respectiv domnul Nastase, colectionar de arta si vanator de placere… exponent de mare angajament al masei proletare. Cum este… sa luam la intamplare… domnul Mazare! Si mai e un aspect care il face pe candidatul PSD putin credibil sub aspectul putintei de a face ceea ce spune: pseudo-guvernarea din primele 9 luni ale lui 2009. Asta ca sa fie limpede ca a si mancat usturoi si, pe cale de consecinta, gura ii pute!

Daca ma uit pe “profilul” meu rezultat din site-urile care au circulat zilele astea (a propos de intrebarea “cine te reprezinta mai bine”), am o mare surpriza: ma identific cu programele canditatului independent, respectiv al reprezentantului maghiarilor. Din pacate (pentru dumnealor) nu au nici o sansa. Si oricum, nu mi-as pune stampila pe un om care inca nu a confirmat nimic (da’ nimic!) ca si “gospodar”; si care ma are si discurs de golaneala ieftina. Cum nu mi-as pune stampila pe un reprezentant pe care il asociez “guvernarii perpetue”. Ma refer la UDMR. Pentru ca, teoretic, candidatul comunitatii maghiare stie a priori ca nu are nici o sansa. Decat cea a “ciugulitului” puterii. Sigur, e dreptul dumnealor.

Ceilalti candidati… nu conteaza.

In final, pentru toti candidatii, o dedicatie care exprima starea in care se afla ei si cei pe care vor sa ii duca spre mai bine:

18 Responses »

 

Deci… putem fi mai buni! Tre’ sa vrem! Sunday, Nov 15 2009

Francois Fourmont ne-a dat o lectie gratuita de leadership in emisiunea “Dupa 20 de ani”. Link-ul este cel de mai jos:

http://stirileprotv.ro/stiri/dupa_20_de_ani/dacia-logan-un-ambasador-al-romaniei-dincolo-de-granitele-sale.html

Avem prin urmare optiunea sa ne plangem de mila, sau sa ne uitam inainte cu mandrie si sa pretuim faptul ca suntem creativi ca natie.

Uitati-va la interviu in special de la minutul 33.

Pe mine m-a uns pe suflet!

Rspkt!

Leave a Response »

 

Am parut mai bun… Thursday, Nov 12 2009

De multa vreme ma bate gandul sa creez o sectiune pe blog careia sa ii zic ceva a la “instantanee”… adica momente simple, cotidiene pe care le vad/ traiesc si pe care sa le surprind aici, bineinteles, sub egida “Putem fi mai buni!”.

Astazi mi s-a intamplat o chestie de acest gen. E a doua oara in ultimele trei saptamani cand parchez masina pe malul Dambovitei, undeva in spatele BCR si CEC, langa benzinaria Petrom. Doamna de la parcare ma ghideaza; ma dau jos, si ii spun:

“Cred ca o sa las masina cam trei ore!”

“Stiam eu! Ca tot trei ore ati lasat-o si data trecuta” (repet, acum trei saptamani!)

Am avut un mic moment de ezitare… m-a retinut dupa masina? sau dupa masina murdara? sau dupa tinuta scrobita (palton, costum, cravata)?! Sau faptul ca i-am lasat 5 lei in loc de 4,5 lei…?!

Imi revin si o intreb:

“Sa inteleg ca m-ati tinut minte?”

“Bineinteles! Stim si noi care sunt oamenii buni!”

“Da’ de unde stiti ca sunt om bun?”

“Haaaideti domnu’, ca se vede!”.

Mi s-a facut parul maciuca. Recunosc, mi-a crapat si pipota in mine de mandrie; sau ma rog, un sentiment similar pe care nu prea stiu cum sa il definesc. De asemenea, recunosc ca mi s-au umezit oleaca ochii pe la colturi. Repet: vorbeam cu o femeie care da tichete de parcare, angajata a primariei capitalei, pe care o vedeam a doua oara in viata si cu care am stat de vorba cate 30 de secunde. 

O femeie normala care mi-a ridicat moralul pentru cateva zile bune.

Si careia nici nu i-am multumit pentru gandul bun…

One Response »

 

Gartner: “Time for Return to Growth Is Here!” Tuesday, Nov 10 2009

In fiecare an, la inceputul lui noiembrie are loc la Cannes un “festin” de knowledge si strategie in domeniul IT&C. Este vorba despre simpozionul organizat de compania de research Gartner. Site-ul simpozionului il gasiti aici: http://www.gartner.com/technology/symposium/2009/esc21/home.jsp.

Anul asta am avut si eu sansa sa particip. Pot fi spuse multe despre acest simpozion. Am retinut insa cateva idei mari.

In primul rand, Gartner confirma intr-o masura destul de ridcata si intr-o maniera destul de credibila (rationala) faptul ca 2010 este anul intoarcerii catre vremuri mai bune, insa accentueaza faptul ca a ne formula asteptari de revenire la nivelul din 2007-2008 ar fi o judecata hazardata si periculos de optimista. Oricum, au scos in evidenta faptul ca e timpul sa ne pregatim pentru “return to growth“.

Am mai retinut faptul ca e un moment oportun pentru refacerea din temelii, acolo unde este posibil, a fundamentelor unui business prin prisma modului in care este “arhitecturata” informatia. In egala masura, punerea accentului pe oameni in tot acest demers este cruciala. E relativ paradoxal ca orientarea spre om si talentul lui sa vina dispre comunitatea tehnologica, pornind de la inclinatia ei catre automatisme si virtual. Insa, pe fond, nu e un paradox: se face o segregare mai clara intre valoarea informatiei si valoarea tehnologiei.

Ceea ce mi-a atras foarte mult interesul este noua lor paradigma, denumita Pattern-Based Strategy. E o paradigma care seamana mult cu teoria fractalelor (http://en.wikipedia.org/wiki/Fractal). Premisele acestei paradigme pornesc de la necesitatea aplicarii perpetue a unui ciclu de identificare, modelare si adaptare la tipare, pattern-uri, pe care piata le confirma sau prolifereaza la un moment dat.

Cerintele pentru o organizatie constau in a avea o cultura orientata spre performanta, un tempo operativ adecvat si omogen, un mecanism structurat de cautare, identificare si valorificare a tendintelor/ tiparelor (a propos de valoarea omului in context de valorificare a informatiei) si un mediu transparent in care toate aceste ingrediente sa se manifeste.

2 Responses »

 

Avem nevoie de unu’ d’asta… Tuesday, Oct 27 2009

Probabil o sa spuneti ca e un real big American bullshit… mie pasajul asta imi ridica de fiecare data parul pe ceafa si adrenalina; aia pozitiva:

L-am mai postat; si probabil ca o sa il mai postez de fiecare data cand o sa am nevoie de (auto)motivare.

Postez si fondul sonor, ca face toti banii (ignorati partea vizuala; doar ascultati):

p.s. e si usor de invatat la chitara

Leave a Response »

 

Prosperitatea; tinta pentru a “putea fi mai buni” Tuesday, Oct 27 2009

Citeam in revista presei de azi de locul, deloc surprinzator, 48, pe care Romania il ocupa intr-un clasament global referitor la prosperitate. Este peste tot in presa relevanta de azi:

http://www.bloombiz.ro/finante/finlanda-cea-mai-prospera-tara-din-lume.-romania-pe-locul-48

La realizarea indicelui de prosperitate sunt considerati mai multi factori: fundamentele economice, antreprenoriatul, inovatia, institutiile democratice, educatia, sistemul sanatatii, siguranta, guvernanta, libertatea personala si capitalul social din fiecare tara.

De retinut mi s-au parut:

- “In acceptiunea studiului, libertatea personala se refera la capacitatea unui individ de a-si stabili cursul vietii.”

- “In privinta capitalului social, este vorba despre gradul de incredere in relatiile interumane si soliditatea comunitatilor“.

- “Primele zece state clasate sunt Finlanda, Elvetia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Australia, Canada, Olanda, Statele Unite si Noua Zeelanda“.

Uitandu-ma la performeri, am o ipoteza: logica prosperitatii s-a consolidat in arii cu circumstante geografice fie relativ adverse (fie prea nordice), fie prea indepartate. Context care a favorizat o anumita coeziune sociala, grefata mai degraba pe valorificarea rationala a unor resurse si pe dezvoltarea de relatii care presupun cooperare.

In egala masura, fiind tratate cu relativa “indiferenta”, mult timp in istorie, au avut ragazul sa se dezvolte dupa propria lor schema (economica, sociala, religioasa, educationala); gandita, asezata si aplicata in mod constant, durabil.

Tine apa?

11 Responses »

 

“Vom fi mai buni!”, dupa Herta Muller Tuesday, Oct 27 2009

Un bun amic (mie imi place sa ii zic Coach) imi spunea cu ceva vreme in urma, a propos de demersul “Putem fi mai buni!”, ca el, ca si mesaj, nu e unul inspirat. Ca pastreaza o rezerva… “poate da, poate nu”… daca ma uit retrospectiv, poate ca a avut dreptate, chiar si in ceea ce mai priveste.

Sugestia lui era: “Formuleaza-l imperativ; de genul… vom fi mai buni! In felul asta nici tu nu vei ezita sa dovedesti contrariul”.

Prin urmare, pentru a confirma faptul ca sunt deschis la schimbare , ca tot ma laud cu asta si cu faptul ca pe acest blog se vorbeste despre nevoia de schimbare si o asumare “ritmica” a leadership-ului, o sa spun de acum “Putem si vom fi mai buni!” (asta ca sa dovedesc si faptul ca raman incapatanat )

In acelasi registru, postez si opinia doamnei Herta Muller despre romanism si fatalitatea lui (am vazut ca multi ati fost interesati de personalitatea doamnei mentionate), atat varianta in engleza, cat si pe cea in romana. Probabil multi dintre voi ati citit deja articolele pe aceasta tema:

http://www.latimes.com/news/opinion/commentary/la-oe-rodriguez26-2009oct26,0,3933528.column

http://www.infonews.ro/stire/484653-herta-muller-inainte-si-dupa-nobel.html

O postez si pentru ca ea vine ca un corolar la debate-ul postarii anterioare pe tema fatalitatilor romanesti, bi-milenare, si posibilele scenarii – mental colectiv involuat, fond genetic involuat, mediu socio-economic involuat, toate la un loc – ale acestei amnezii care ne speteste psihic in fiecare zi.

E posibil sa fiti tentati, in prima instanta, sa reactionati tipic: “adica cine e bah ea sa ne dea lectii de morala; se da dashteapta acu’ dupa ce a castigat Nobelul”. Cautati sa treceti repede peste acest sentiment .

Sunt convins ca in final veti intelege si ce trebuie sa pricepem, fiecare dintre noi, din aceasta opinie, mai ales dupa ce veti intelege si cum simte doamna Muller:

“Am învăţat româna la 15 ani, când am ajuns în oraş, la liceu. Eram la vârsta la care citeam deja cărţi, aveam deja privirea îndreptată asupra cuvintelor. Am constatat ce minunate sunt imaginile poetice în limba română, ce imagini senzuale creează ea. Limba română atinge în mod direct chestiunile existenţiale. Aşa este şi în folcorul românesc, care este foarte autentic şi grandios. Am învăţat limba foarte repede, am şi vrut să o învăţ. La multe lucruri pe care le auzeam în română mă gândeam că se potrivesc în limba asta mai bine firii mele, mai bine decât aşa cum erau formulate în germana mea maternă, care era un dialect al germanei. După ce am învăţat româna, semnificaţiile lucrurilor au avut me reu două staţii. De exemplu, în română “trandafirul” e un domn, în germană e o damă. Aşa se nasc două perspective din acelaşi punct, iar acestea sunt împreunate în capul meu: nici nu le pot diferenţia. Pentru că aceste două perspective coexistă, bineînţeles că româna scrie mereu cu mine”

Haideti sa ne coagulam!

3 Responses »

 

Putem fi mai buni! Un alt episod… Thursday, Oct 22 2009

Postez acest link, chiar daca el este pe fond unul negativist.

Consider ca mesajul lui are insa menirea sa ne trimita putin la introspectie.

Cat se mai poate…

http://www.adevarul.ro/articole/despre-inraire.html

31 Responses »

 

Petrescu. Dan Petrescu. Wednesday, Oct 21 2009

Nu e un articol despre fotbal. Cu toate ca, Unirea Urziceni merita felicitata pentru spiritul sportiv de care a dat dovada aseara, in meciul cu Glasgow Rangers. Si mai ales pentru victorie!

Este un articol despre leadership. Despre cat de mult conteaza “potriveala” omului si capacitatea lui de a influenta, pozitiv, o stare de spirit si stimula, in consecinta performanta. Cand vrea si iubeste ceea ce face!

Este de asemenea un articol din categoria “Putem fi mai buni!”

Atitudinea jucatorilor de la Unirea e frapanta in contrast cu lumea fotbalului romanesc, in general, dar si cu dezordinea sociala a perioadei pe care o traim, aici, in Romania. Trec repede peste atributele “daruire”, “lupta”, “mentalitate de invingatori”, “spirit de echipa”. Toate au fost aseara acolo, la Glasgow. Si pe teren, si in afara lui.

Pe teren, exact cum comenta Gabi Balint, am vazut (a propos de disciplina echipei si motivatia colectiva) cum Urziceniul se misca in grup, ca bancurile de pesti, manate de un singur gand, un singur tel. Am vazut de cateva ori 3-4 jucatori de la Unirea sarind de la un scotian la altul in preajma careului nostru de 16 m. Am vazut varfurile venind in aparare si aparatorii facand faza ofensiva (doua din goluri le apartin aparatorilor, ce-i drept, nu romani ) .

In afara terenului, i-am vazut pe toti jucatorii carora li s-au luat interviuri dupa meci, ce privire concentrata aveau dupa o victorie extrem de relevanta pentru un club, practic, fara istorie in fortbal. Cata modestie si ratiune aveau in glas.

Toate… datorita unui singur om: Dan Petrescu.

Foto: Uefa.com

In paranteza fie spus, cati “nebuni” au curajul sa faca o schimbare tactica, ofensiva, in minutul 20, cand echipa ta e condusa, pe terenul adversarului?!?

Intamplarea a facut ca azi sa citesc un articol de la McKinsey care face un profil al leadership-ului autentic. Cele 5 dimensiuni ale unui astfel de profil sunt in Dan Petrescu. O sa citez direct din articol, pentru ca nu are sens sa dau interpretari personale; e destul de neaosh:

“1. meaning, or finding your strengths and putting them to work in the service of a purpose that inspires you;

2. positive framing, or adopting a more constructive way to view your world and handle situations, even very difficult ones;

3. connecting, or building stronger support networks and increasing your sense of belonging;

4. engaging, or crossing the line to pursue opportunities you might avoid because of inherent risks or personal fears; and

5. managing energy, or practicing ways to sustain and renew your energy”.

Mckinsey Quarterly, October 2009, Centred leadership through the crisis; By Joanna Barsh & Aaron De Smet  

Gasiti aici si declaratiile oamenilor cheie in victoria de aseara. De asemenea, mai gasiti si aici un articol relevant.

2 Responses »